- jurisdícţie
- s. f. (sil. -ţi-e), art. jurisdícţia (sil.-ţi-a), g.-d. art. jurisdícţiei; pl. jurisdícţii, art. jurisdicţíile (sil. -ţi-i-)
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
jurisdícţie
Look at other dictionaries:
jurisdicţie — JURISDÍCŢIE, jurisdicţii, s.f. 1. Putere, competenţă de a judeca a unui judecător sau a unei instanţe. 2. Totalitatea instanţelor judecătoreşti de acelaşi grad. 3. Ansamblul organelor care au competenţa de a judeca pricini de aceeaşi categorie. 4 … Dicționar Român
jurisdicţional — JURISDICŢIONÁL, Ă, jurisdicţionali, e, adj. (Rar) Care ţine de jurisdicţie, privitor la jurisdicţie. [pr.: ţi o ] – Din fr. jurisdictionnel (după jurisdicţie). Trimis de cata, 02.03.2002. Sursa: DEX 98 jurisdicţionál adj. m. (sil. ţi o ), pl.… … Dicționar Român
contencios — CONTENCIÓS, OÁSĂ, contencioşi, oase, s.n., adj. 1. s.n. (În unele state) Serviciu pe lângă o instituţie publică sau o întreprindere particulară, însărcinat cu apărarea drepturilor şi intereselor instituţiei respective la încheierea de acte… … Dicționar Român
jurisprudenţă — JURISPRUDÉNŢĂ, jurisprudenţe, s.f. 1. Totalitatea hotărârilor pronunţate de organele de jurisdicţie într un anumit domeniu; spec. ansamblu de decizii ale unui tribunal; felul în care judecă în mod obişnuit un tribunal un litigiu. 2. Ştiinţa… … Dicționar Român
considerent — CONSIDERÉNT, considerente, s.n. 1. Punct de vedere, părere. ♦ Argument logic; motiv. 2. (jur.; la pl.) Partea dintr o hotărâre a unui organ de jurisdicţie cuprinzând motivarea hotărârii respective. – Din fr. considérant. Trimis de Zavaidoc, 13.09 … Dicționar Român
jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 … Dicționar Român
prorogare — PROROGÁRE, prorogări, s.f. Acţiunea de a proroga şi rezultatul ei; prorogaţie. ♦ Act prin care se amână sau se suspendă activitatea unui corp constituit, a unei adunări legislative etc. ♦ Extindere a competenţei unui organ de jurisdicţie. – v.… … Dicționar Român
asista — ASISTÁ, asíst, vb. I. 1. intranz. A fi de faţă, a lua parte (la...). 2. tranz. A sta lângă cineva pentru a l ajuta, pentru a l apăra etc. – Din fr. assister. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 A asista ≠ a absenta, a lipsi Trimis de… … Dicționar Român
colegiu — COLÉGIU, colegii, s.n. 1. Organ de conducere colectivă a ministerelor şi a altor organe centrale ale administraţiei de stat sau a anumitor întreprinderi ori instituţii, care examinează şi hotărăşte asupra problemelor de competenţa acestora. ♢… … Dicționar Român
declinatoriu — DECLINATÓRIU, ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competenţa unei instanţe sau contestă o jurisdicţie. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competenţă = hotărâre prin care o instanţă constată necompetenţa ei şi trimite cauza la o… … Dicționar Român
